Scoala cu clasele I-VIII Nr. 5 Jean Bart, Suceava

De Halloween...

2008-11-27T18:49:00.003+02:00

DUFFY AND THE BLACK FACE

FIRST SCENE:

DUFFY: Sir! What do you wish?
BLACK FACE: Dear Duffy, I`m very upset on you. You have disappointed me! Why have done such a horrible thing?
DUFFY: I haven`t done anything. I know all the spells and nothing blowed up... What did I do?
BLACK FACE: Don`t lie on me! I know all. The Union of the Wizards decided next thing: If tonight you don`t make a good action the Union will take your power!
DUFFY: But I don`t understand. I didn`t do anything!
BLACK FACE: You didn`t? You`ve transformed my dear wife in a ghost and now her name is BLOODY MARY, and I command you: Do her exactly like in the past! Her life is in your hands. Now go Duffy!!!

SECOND SCENE:

DUFFY: Oh my God! I didn`t do anything! Someone set me up. But who?!
HENRY, JOHNNY, STEVE: Hi Duffy!
HENRY: Why are you crying?
STEVE: What`s the matter with you?
JOHNNY: Did someone hurt you?
DUFFY: You are all wizards with experience. Tell me! Black Face told me a terrible thing.
ALL GUYS: What did he say to you?
DUFFY: He told me….oh no! ... He said that I have transformed his wife Harmony in Bloody Mary!
ALL GUYS: The ghost?!
DUFFY: Yes! Do you know her?
STEVE: Cindy was saying that she would do such a thing
DUFFY: Are you sure?
ALL GUYS: Very sure!
DUFFY: Oh God! How much is it until 12 o`clock?
JOHNNY: One hour!
BLOODY MARY: I am Bloody Mary…This night everyone will be like me…! .... an irreconcilable soul.
DUFFY: Great witch what did I do? Johnny, Steve and Henry told me something about a spell that Cindy made.
BLOODY MARY: What are you saying?! My right hand betrayed me? That`s impossible.
DUFFY:I swear I didn`t do anything. Trust me!
BLOODY MARY: If you put your hand on fire and it will not burn …it will mean that what you say is nothing but the truth
DUFFY: Now we should sat a trap for Cindy
BLOODY MARY: That`s right!
DUFFY: We will do the next thing:

THIRD SCENE:

DUFFY: Hello dear Cindy!
CINDY: Hello Duffy! How are you?
DUFFY: I`m ok. What about you? How have you been lately?
CINDY: Oh Duffy! I will tell you but please promise to me this will be our secret!
DUFFY: I promise!
CINDY: Good!
DUFFY: Tell me!
CINDY: I have transformed Harmony in a ghost. I`m so pleased…
DUFFY: Mmmmm……You have a professional success. But tell me something please! Why have you blamed me?
CINDY: I wanted my spell to be known by everyone!
DUFFY: You are a bad witch! You`re making black spells!
CINDY: I`m not stupid. If Black Face would have known the truth he would have sent me at the Wizard`s Prison.
DUFFY: You are stupid! Black Face heard every word you`re saying.
BLACK FACE: How could you?!Why have you done something stupid like this? I really don`t understand…!
CINDY: It`s all because you have made me useless! I was only a stupid witch for you and for your wife, and all I wanted to do was to demonstrate the opposite.
BLACK FACE: You know very well that everything you say It`s a lie! We have always loved you but you didn`t want to appreciate it!
DUFFY: Now, at midnight you will be transformed in a frog!
And you Madam …you will be exactly like before.
HARMONY: Thank you very much my dear Duffy! I owe you! And please excuse me!
DUFFY: You welcome Madame!
BLACK FACE: Dear Duffy, I want you to do something for me:
DUFFY: What?
BLACK FACE: I talked to Harmony and we have decided you to be our apprentice. Would you like that?
DUFFY: Oh yes! I would love to.
BLACK FACE: Congratulations! You are our new apprentice now!
DUFFY: Thank you!
HARMONY: Halloween! Let`s go scarring the people!
DUFFY: Let`s go! Up on our brooms!

ALL: A FRIGHTFULL HALLOWEEN EVERYBODY!

Text: Diana Tanasa, clasa a VII-a B

Postare: Oana Dima

Fara comentarii...

2008-11-13T16:46:00.004+02:00

George Cislariu, 7 decembrie 2007
Fotografiile sunt superbe pentru ca reusesc sa transmita atmosfera evenimentului!Toate cele bune si nu va opriti aici!

Laurentiu, 7 decembrie 2007
Frumos… sunt copii de la tine din clasa adica la clasa la care esti diriginte? Sau cum de ii stii pe toti?

Roxana Cailean, 11 decembrie 2007
Super fotografii!!! Se cunoaste ca e mana de artista!!!
:-) Felicitari tie si copiilor minunati de care te ocupi cum stii mai bine!
Asteptam noutati cat mai curand…

Anonim, 23 februarie 2008
Sunt foarte frumoase imaginile!!! Doamna profesoara de franceza e foarte talentata si copiii la fel !

George Cislariu , 27 ianuarie 2008
Felicitari! O actiune frumoasa cu fotografii pe masura! Felicitari tuturor care s-au ocupat de organizarea evenimentului si paginii!

Anonim, 3 februarie 2008
Sincer intru destul de rarutz pe acest blog al tau insa de fiecare data iti admir pasiunea si sufletul pe care il pui de fiecare data cand postezi cate ceva. Tie kiar iti pasa de copii aia si asta e de admirat felicitari pentru fiecare postare !!!

Anonim, 3 februarie 2008
Ce pacat ca unii elevi sunt cum sunt... :-(
Bravo celor cuminti si ascultatori!

Alina Soparla, 12 februarie 2008
Aceste actiuni imi amintesc de copilaria mea cand in scoala generala aveam aceleasi activitati de salvare a mediului inconjurator... frumos si trist in acelasi timp ca niste prichindei mititei trebuie sa ne dea lectii de pastrare si intretinere a mediului inconjurator (sursa noastra de viata "sanatoasa"). Important este sa nu UITAM cat este natura de binefacatoare pt trupul si sufletul nostru.
SINCERE FELICITARI!
P.S.: Foarte frumoase fotografiile.

Ionut, 28 februarie 2008
Oh la la, mon amie ;))
Stii... nu am mai intrat inauntru de cand am terminat.
Adica...is cam multisori ani.
Pai cand viu in suceava, ma duci in scoala? :D

Andrei, 28 februarie 2008
Felicitari :)
Waw... am intrat pe blogul scolii Jean Bart :)... foarte interesante actiunile, fotografiile si initiativa... felicitari...
Ce fain... ca exista si profesori cu initiativa :)... pan' la urma multe se pot schimba
in bine... si totul depinde de noi :)
O seara faina ! :)

Anonim, 13 martie 2008
Frumos filmuletu; fetele din clasa a-VIII-a C au stiut bine sa recite poeziile de 8 Martie

Anonim, 15 martie 2008
Nu ne-a iesit asa de bine, dar totusi am reusit sa-i facem mandri pe parinti…
(Serbarea Primaverii)

Profesor, 18 septembrie 2008
Asteptam 'sequel-ul (scoala) oriude a(i)r fi ...

Vlad Mihai, 12 noiembrie 2008
Faina serie! (cea cu fotografiile de la banchet)

Anonim, 24 octombrie 2008
Ce pacat ca ati plecat doamna profesoara ... ne este foarte dor de dumneavoastra ... profesoara cea noua este foarte diferita de dumneavoastra ... o ora cu dumneaei dureaza foarte mult ... cu dumneavoastra o ora parca era un minut ........... speram sa veniti inapoi la scoala noastra!

Remember - Banchetul claselor a VIII-a

2008-10-28T21:04:00.012+02:00

Remember - Concursul Smart

2008-10-28T20:37:00.008+02:00

Ulita amintirilor

2008-09-14T15:25:00.001+03:00

Zilele trecute am citit un mesaj pe care mi l-a lasat un elev de la fosta scoala... "doamna profesoara [...] este adevarat ca nu mai predati la scoala noastra ?" si m-a cuprins un sentiment de vie nostalgie; in tot acest timp nu am realizat faptul ca voi preda intr-o alta institutie, ca ma voi desparti de elevii pe care i-am avut in Suceava si ca nu voi mai face parte din acelasi colectiv... m-au napadit amintirile si am derulat, succesiv, in minte episoadele cele mai fierbinti care mi-au intinerit inima. Orele in care am depus foarte multa munca, pregatirile pentru serbari, sutele de fotografii care nu vor trece cu vederea de-a lungul timpului, lectia deschisa care mi-a dat forta sa depasesc momentele de timiditate excesiva, ziua de 1 Iunie care mi-a trezit in inima emotiile copilariei, a viselor, dintr-un alt ceas, a jocurilor si a chitcaielilor, concursurile scolare, diplomele cu un scris caligrafic sa ramana in amintire, prima si ultima saptamana de diriga', imaginea vie a Frantei, colindele care parca au sunat mai curat in aceasta scoala, supararea elevilor ca voi pleca... nu le pot uita! In veci...

In urma mea ramane un blog care va fi iubit de voi, elevi si profesori si care poate (sper!) va fi continuat de altcineva... pana atunci, mult succes in noul an scolar si note mari la examenele ce va asteapta!

Semnat: prof. Oana Dima

Ziua Eroilor - 5 iunie 2008

2008-06-09T12:25:00.013+03:00

Elevii Şcolii cu clasele I-VIII Nr.5 "Jean Bart" din Suceava au adus un omagiu eroilor care s-au jertfit pentru apărarea neamului la Monumentul Eroilor din Burdujeni.

Prof. Oana Dima

Si mai pleaca o generatie de elevi...

2008-06-05T09:34:00.002+03:00

La Semaine de la Francophonie

2008-06-03T10:55:00.009+03:00

Les élèves de L’Ecole avec les classes I-VIII No. 5 “Jean Bart” de Suceava ont participé au “Concours sur des thèmes francophones”; ce concours a compris des questions sur la culture et la civilisation de l’ espace francophone... les prix ont été très variés: des diplômes, des CD avec la musique française de nos jours (Lara Fabian, Hélène Ségara, Johnny Hallyday, Lââm, Pigloo, Chimène Badi etc.) et des films français (“Tais-toi”, “Le Fabuleux Destin d'Amélie Poulain”, “La vie en rose”, “Jeux d’enfants”, “Ratatouille”).

Le classement au “Concours sur des thèmes francophones” :

La VI-ème A:

I. Neamtu Tudor
II. Dutuc Mihai/Ana Simina/Magazin Alexandra
III. Ciornei Alexandru/Ciornei Daniel

La VI-ème B:

I. Tanasa Diana
II. Cojocariu Raluca
III. Teclis Andreia
Mentions: Rusnac Roxana/Tanasa Sorina

La VII-ème A:

I. Gurgui Teodor/Colesniuc Adrian/Zverchia Sabina
II. Munteanu Sanziana/Magazin Catalina/Roman Ana-Maria/Ciornei Paul
III. Stauceanu Denisa/Dutuc Alexandra/Popovici Ciprian
Mentions: Romascan Mihai/Ichim Ovidiu

La VIII-ème C:

I. Rotariu Alexandra
II. Hutanu Marinela
III. Iacob Malina
Mentions: Mititiuc Irina/Piftor Irina/Suhan Laura/Ciupu Raluca

Cette activité a été organisée et coordonnée par le professeur de français, Oana Dima.

prof. Oana Dima

Remember...

2008-06-03T10:19:00.004+03:00

Azilul de batrani ... 20 decembrie 2007

prof. Oana Dima

De 1 Iunie

2008-06-01T10:07:00.003+03:00

Cercul pedagogic de istorie - 21 mai 2008

2008-05-26T13:04:00.012+03:00

Serbarea de Pasti

2008-05-04T14:39:00.026+03:00

24 aprilie 2008

Simpozionul International “Profesorul, factorul-cheie in educatie”

2008-04-08T13:59:00.010+03:00

Luni, 7 aprilie 2008, incepand cu ora 9.30, la Scoala Crestina Filadelfia din municipiu a avut loc Simpozionul International cu tema “Profesorul, factorul-cheie in educatie”.

Evenimentul a fost organizat de Inspectoratul Scolar Suceava si Asociatia ABA-DEL-TIN, in parteneriat cu Universitatea „Stefan cel Mare” Suceava si Casa Corpului Didactic „George Tofan”. 298 de profesori din tara si din strainatate s-au inscris la acest simpozion cu un numar de 186 de lucrari pe teme de: managementul educational, managementul calitatii in educatie si educatia pentru valori europene prin proiecte internationale, nationale, regionale si locale, lucrarile fiind publicate deja in doua volume, prin Editura "George Tofan" Suceava.

Manifestarea de luni s-a inscris in programul unei vizite de studiu Socrates – Arion, pentru cadrele cu functii de conducere in invatamantul preuniversitar din tarile Uniunii Europene. Au participat 9 profesori din 5 tari ale Uniunii Europene, respectiv Franta, Spania, Italia, Belgia si Olanda: Michel Van Deyck ( Belgia), Laurentr Drault (Franta), Martine Michelena (Franta), Jean-Paul Guidecoq (Franta), Anna Lisa Gargano (Italia), Silvano Iose (Italia), Jenny Ketel (Olanda), Caterina Blanch Noel (Spania) si Luis Javier Fernandez Cabrero (Spania). Participantii la vizita Arion au prezentat la Simpozionul International aspecte legate de sistemele educationale din tarile pe care le reprezinta.

Va invit sa admirati cateva fotografii de la aceasta manifestare…

Elevi foarte talentati....

2008-03-18T10:32:00.013+02:00

Iata cateva din desenele expuse pe holul Scolii cu clasele I-VIII nr. 5 "Jean Bart" din Suceava cu ocazia cercului pedagogic organizat la educatie plastica. Munca elevilor este evidenta, rezultatele pe masura...

prof. Oana Dima

Serbarea Primaverii

2008-03-12T13:03:00.028+02:00

« Primavara ! Unde esti ?

Primavara ! Unde esti ?

Pentru ce nu vii ?

Sa ne- aduci, daca sosesti,

Ciocarlii.

Primavara, camp cu flori

Cat te asteptam !

Vesele privighetori

S-ascultam.”

Primavara si-a facut zglobiu aparitia, iar elevii din clasa a V- a A, entuziasmati de venirea ei, s-au gandit ca ar fi extraordinar daca ar pregati o serbare in cinstea ei… zis si facut! Cu ajutorul domnisoarei diriginte- Claudia Achitei si cu cel al domnei profesoare de franceza- Oana Dima, copiii au pus la cap programul pentru “Sarbatoarea Primaverii”. Au pregatit foarte multe poezii in limba romana, in limba engleza si nu in ultimul rand in limba franceza; apoi au cerut ajutorul domnisoarei profesoare de muzica- Mirabela Micliuc care i-a indrumat ce cantecele sa pregateasca pentru acest eveniment. Totul bine si frumos pana acum! Totusi, parca lipsea ceva… era un program un pic lipsit de viata. Si, ghici la ce s-au gandit copilasii?! La o sceneta de primavara in care fiecare elev din clasa sa aiba un rol… ce fericire pe capul lor cand au gasit Sceneta… repede-repede si-au impartiti rolurile, in functie de costumatiile pe care le aveau acasa; vai, dar am uitat sa mentionez faptul ca pentru acest moment, ei trebuiau sa-si faca rost de pelerine, ghiocei, crengute, fire de iarba, bulinute negre, antenute de furnica, rochite de zana, de ciupercute, cozi de veverite, aripioare de fluturasi, blana de urs… da, cred ca v-ati dat deja seama cu ce fel de personaje au avut copiii de-a face… Ploaia, Ghioceii, Copacii, Firele de Iarba, Buburuzele, Furnica, Zana, Ciupercutele, Veverita, Fluturasii, Ursii… apoi multe flori printre care Narcisa si Vioreaua… Soarele trebuia sa luceasca de fericire, Cerul sa fie incarcat de stelute, iar Copilul sa le impace pe toate…

Totul a iesit extraordinar, primavara era vie in glasurile copiilor, in zambetele lor, in costumasele lor multicolore; se pare ca primavara si-a facut cu adevarat aparitia si in Scoala cu clasele I-VIII nr. 5 “Jean Bart” din Suceava. Copilul din sceneta noastra a ajuns la o singura concluzie…

« Un lucru-mi este foarte clar

Natura se trezeste iar,

Totu- i viu si- ntinerit,

Primavara a sosit ! »

Si pentru ca totul sa se termine frumos, elevii clasei a V- a A si-au invitat mamele (chiar si surorile), le-au inchinat fiecare moment din acest program artistic, iar la sfarsit, ei le-au servit cu prajituri si cu suc si le-au oferit in dar cate un buchetel de ghiocei si o ciocolata… “La Multi Ani, draga mama!”

Articolul si fotografiile realizate de: prof. Oana Dima

De 8 Martie...

2008-03-12T11:37:00.003+02:00

Elevele clasei a VIII- a C recitand poezii in limba engleza cu ocazia primaverii si a Zilei Internationale a Femeii; sa speram ca va place acest instantaneu...

“AMBASADORII LUI CREANGĂ” LA PĂTRĂUŢI - 1 martie 2008

2008-03-09T14:48:00.011+02:00

„Şi eu eram vesel ca vremea cea bună şi şturlubatic şi copilăros ca vântul în tulburarea sa.” Frumoase sunt aceste vorbe din „Amintiri din copilărie” de Ion Creangă. Pentru că este început de primăvară şi pentru că 1 martie este şi ziua de naştere a scriitorului, am pornit-o şi noi, clasa a II-a B de la Şcoala „ JEAN BART” din Suceava, cu zâmbetul pe buze, ca „ambasadori ai lui Creangă” spre „Şcoala de Arte şi Meserii” din Pătrăuţi.

Şi parcă auzim iar cuvintele lui Creangă: „Ieşi, copile, cu părul bălan, afară şi râde la soare, doar s-a îndrepta vremea, şi vremea se îndrepta după râsul meu”. Şi după râsul nostru se îndreaptă vremea. Căci tot într-o veselie am ajuns la şcoala din Pătrăuţi. Ne-am propus ca, promovând valorile creaţiilor lui Ion Creangă, să trezim şi să menţinem interesul pentru acestea. Activitatea pe care am coordonat-o face parte dintr-o serie de activităţi pe care le desfăşurăm în cadrul proiectului „LECTURIADA” în parteneriat cu „Liceul Sportiv” din Suceava. Acest proiect îşi propune să stârnească şi să menţină interesul pentru creaţiile marilor scriitori şi în general pentru textul scris. Activităţile vizează, în special, sărbătorirea zilelor de naştere ale marilor personalităţi ale literaturii.

Ziua de 1 martie i-am dedicat-o lui Ion Creangă. Elevii din clasa a II-a B au interpretat sceneta „La cireşe”- dramatizare după „Amintiri din copilărie”. Mătuşa Mărioara, în interpretarea elevei Huţanu Diana, a fost admirabilă, iar publicul înveselit a aplaudat. Nică a prins viaţă prin măiestrita interpretare artistică a elevului Hrincescu Daniel. Nici „tatăl lui Nică”, talentatul Cuzuban Robert, nu a fost mai prejos. A smuls aplauze când „l-a săturat de cireşe” pe Nică, printr-o „chelfăneală ca aceea”.

Activitatea a implicat şi elevii din clasa a VIII-a B, diriginte prof. Bîrsan-Chiriac Rodica. Ne-am propus un moment interactiv numit „De-a v-aţi ascunselea prin opera lui Creangă”. Aşa că, fragmente semnificative din poveşti şi povestiri au fost interpretate de elevii- ambasadori. Titlurile creaţiilor descoperite au alcătuit un rebus, iar descoperirea lor i-a pus „la treabă” pe elevii clasei a VIII-a B şi chiar pe cei prezenţi- părinţi şi cadre didactice. Fragmentul din povestea „Dănilă Prepeleac” a cam dat bătaie de cap auditoriului care nu a recunoscut povestea.

Interesul în rezolvarea rebusului a fost stârnit la maxim şi implicarea a fost sută la sută.

Talentul copiilor a fost apreciat de cadrele didactice de la Şcoala Pătrăuţi care au observat originalitatea şi calitatea interpretării. Elevii din clasa a VIII-a B au interpretat sceneta „Soacra cu trei nurori”, dramatizare după povestea de Ion Creangă. Elevii de clasa a II-a au admirat decorul si felul interpretării celor de a VIII-a.

La final s-au împărţit mărţişoare literare cu vorbe de duh din creaţiile lui Ion Creangă, iar elevii clasei a II-a au primit diplome.

Şi ... după ce am făcut noi „trebuşoara asta” ne-am întors la şcoală, urmând ca în zilele următoare să mergem la grădiniţă şi la colegii din şcoală tot în calitate de „ambasadori”.

Articol redactat de: inv. Lacramioara Ilciuc

O istorie de peste 100 de ani

2008-02-28T16:42:00.011+02:00

Aşezat la marginea Sucevei, la intersecţia drumurilor ce duc spre Botoşani, Dorohoi, Siret şi mărginit de râul Suceava, Burdujenii Sucevei a fost împărţit în târg şi sat. Zona târgului are şcoală, încă de la începutul secolului al XX-lea.

În monografia Burdujeniului scrisă de Elena Găinariu se arată că: "Înfăţişarea primei şcoli, a fost un adevărat bine pentru locuitori. În urma legii agrare din 1866 când s-a făcut împroprietărirea s-a hotărât a se da şi pentru construcţia şcolii 60 de prăjini din "locul fostului embaticar Mătăsaru şi 6 fălci loc arabil în ţarina Burdujeni."

Din lipsă de fonduri şcoala nu s-a putut ridica decât în anul 1902. Atunci fostul director C. Călinescu împreună cu reprezentantul Ministerului de Agricultură şi Domenii au determinat poziţia şi locul în suprafaţă de 1.224 metri pătraţi, alături de primărie, pe strada principală 1. L. Duca astăzi ( 22 Decembrie) unde se află şi astăzi.

Pentru ridicarea şcolii din târg s-a obţinut şi sprijinul material dat de domnii Aurel Crudu, directorul prefecturii Botoşani şi Bogdan Ştefan Manea, fost administrator al „plăşii” Bucecea. În monografie se arată că construcţia împreună cu dependinţele au costat 28.974 lei .. „Acolo elevii de la grădiniţă trec să-şi dezvolte mai departe caracterele, privind noţiunile elementare de cultură generală şi educaţie patriotică”.

Mai găsim în monografie că prima şcoală se compunea din „parter şi etaj, iar încăperile sunt distribuite în felul următor: la parter două săli pentru cl. I şi a II-a, despărţite una de alta prin sala de intrare. Tot aici mai sunt două camere ce servesc de locuinţa dirigintelui care este d-nul Calangea Eugen. La mijlocul sălii pe dreapta cum intri lângă perete, o scară fixă cu grilaj de fier şi balustradă duce la etaj, unde se găsesc alte patru încăperi şi anume: două săli faţă în faţă pentru el. a III-a şi a IV-a, cancelaria şcolii şi sala de bibliotecă unde există şi un dulap ce serveşte de muzeu şcolar.” „Clasele sunt spaţioase, bine îngrijite şi au pereţii împodobiţi cu tablouri intuitive, negre şi colorate, hărţi cu plasa şi judeţul, România, Continentele”.

Până în anul 1912 în comuna Burdujeni a existat o singură şcoală care funcţiona cu şase clase de băieţi având de educat şi copiii din partea satului. Fetele învăţau într-o sală din localul primăriei. În anul 1912, satul şi-a terminat de construit localul de şcoală pe un teren dăruit de comună.

Şcoala din târg în anul 1912 a revenit la 4 clase şi la starea ei mixtă din trecut. Ea avea şase posturi cu cinci învăţători titulari şi unul detaşat. Statisticile arată că populaţia şcolară era destul de numeroasă în perioada interbelică:

· 1931 - 1932- 535 copii (fete şi băieţi)

· 1932 - 1933- 570 copii (fete şi băieţi)

· 1933 - 1934- 520 şcolari dintre care 291 erau de naţionalitate română, restul evrei şi alte naţii.

· 1934 - 1935- 540 copii

Foarte interesant este că şcoala avea „în ţarina Burdujeni 3 ha. şi 50 ari, teren arabil şi 1 ha de luncă pe stânga râului Suceava”. Şcoala avea şi o cantină, iar iarna în fiecare zi regulat, luau masa peste 40 elevi săraci.

Activitatea şcolară s-a desfăşurat normal in această clădire până in anul şcolar 1964/65 când pe strada Calea Unirii, s-a construit un nou local de şcoală care astăzi face parte din patrimoniul Grupului şcolar nr.1. Atunci director al Şcolii generale de 8 ani nr. 5 Burdujeni Târg era d-l Ioan Ichim.

Atunci situaţia şcolară se prezenta astfel:

cl. I - 69 elevi

cl. a II-a - 61 elevi

cl. a III-a - 57 elevi

cl. a IV-a - 66 elevi

cl. a V-a - 85 elevi

cl. a VI-a - 81 elevi

cl. a VII-a - 67 elevi

cl a VIII-a - 63 elevi

La Şcoala generală de 8 ani nr. 5 Burdujeni - Târg era arondată şi Şcoala generală de 4 ani Burdujeni - gară el I - IV care avea 14 elevi.

Vechea şcoală, construită în anul 1902 a fost transformată în orfelinat, aici fiind găzduite fetele aduse de la orfelinatul din gara Burdujeni.

Urbanizarea Burdujeniului a tăcut să crească foarte mult numărul copiilor, iar noul local era insuficient. De aceea veche clădire este igienizată, racordată la instalaţia de încălzire şi devine din nou şcoală pentru elevii din clasele I-IV începând din anul 1987

În acest local învaţă astăzi 48 elevi în el. 57 elevi în cl. a II-a, 53 elevi in cl. a III-a, 70 elevi in clasa a IV-a. Tot in această clădire mai există o bibliotecă şi un cabinet medical.

Între timp această clădire veche de peste 100 de ani a fost vândută de către societatea SC. Electroconstrucţia ELCO S.A Suceava, cu sediul în Bucureşti, unei persoane particulare, existând riscul ca şcoala să rămână fără această clădire. Urmează ca reprezentanţii Primăriei, şi ai Inspectoratului judeţean Suceava să facă lumină în acest caz.

Chiar dacă nu am avut aici un „bădiţa Vasile” sau un „domnul Trandafir”, totuşi din această şcoală au ieşit elevi care fac astăzi cinste cartierului, educatorilor, majoritatea fiind absolvenţi de învăţământ superior.

Aristotel spunea că „Rădăcinile educaţiei sunt amare, dar fructele ei sunt dulci”, iar Victor Hugo spunea „Cel ce deschide o şcoala, închide o temniţă”.

Articol redactat de: prof. Ioan Buzuleac

Jean Bart - scriitor şi nume de şcoală

2008-02-28T16:23:00.006+02:00

După revoluţia română de la 1989, mai multe şcoli sucevene şi-au luat numele unor mari personalităţi din cultura românească precum: Ion Creangă, Mihai Eminescu, Dimitrie Cantemir, Miron Costin etc,

Acelaşi lucru l-a făcut şi Şcoala cu clasele I-VIII nr. 5 din cartierul Cuza-Vodă (Burdujeni) care a luat numele unei importante personalităţi din Burdujenii Sucevei: „Jean Bart”.

Pe numele său Eugeniu P. Botez, scriitorul Jean Bart s-a născut la 28 noiembrie 1874, la Burdujeni, în nordul Moldovei. Era fiul căpitanului Panait Botez, înflăcărat unionist şi al Smarandei, născută Mihail, înrudită cu familia poetului Gh. Sion. Tatăl său se va înălţa până la gradul de general.

Despre „târguşorul nostru” scriitorul Jean Bart spune: „Două uliţe largi se încrucişau tăind în patru târguşorul nostru, mai mult un sat mare, răspândit până pe prund departe, unde apa Sucevei se încovoaie în cotituri şovăitoare”. El îşi va petrece aici numai o mică parte din copilărie; foarte curând casa mare şi împrejmuită, de peste drum locuinţa companiei de dorobanţi nu va mai răsuna de zgomotul trompetelor: soldaţii şi odată cu ei şi tatăl său vor pleca în Războiul pentru Independenţă.

După războiul din 1877, familia Botez se va muta la Iaşi. Sosirea în capitala Moldovei avea să favorizeze dezvoltarea tânărului. După cum va mărturisi mai târziu scriitorul „în copilărie am apucat încă în viaţă pe câţiva dintre bătrânii generaţiei de la 48. Mi-au rămas în minte unele figuri de bonjurişti şi unionişti moldoveni, în legătură de rudenie sau prietenie cu părinţii mei. Impresie îmi făcea de câte ori venea în casa noastră poetul Gh. Sion, fratele bunicii mele. Apoi mulţi dintre membrii Junimii mi-au fost profesori la şcolile unde am învăţat”.

Printre numele elevilor pe care le rostea zilnic dascălul Ion Creangă de la şcoala primară din Păcurari, atunci când striga catalogul, se afla şi a lui Botez P. Eugeniu.

In anul 1894 termină Şcoala fiilor de ofiţeri, iar în toamna aceluiaşi an se înscrie la Şcoala de ofiţeri din Bucureşti pe care o termină în anul 1896, ajungând ofiţer de marină. Ca ofiţer de marină, va avea prilejul să colinde şi să cunoască atât malurile Dunării sau Mării Negre, cât şi alte meleaguri. Spirit iscoditor, sensibil la orice amănunt care relevă trăsături ale oamenilor, el va privi cu atenţie traiul şi obiceiurile popoarelor, iar apoi le va înfăţişa în volume de însemnări şi amintiri, schiţe şi nuvele, pagini de roman.

Jean Bart, navigator încercat pe mări şi pe oceane nu descrie cele întâmplate prin prisma unui turist extaziat mai ales în faţa unei metropole sau unei naturi luxuriante, ci se apleacă cu atenţie asupra vieţii oamenilor, porturilor şi pătrunzând în miezul faptelor şi evenimentelor le prezintă apoi într-un mod realist.

La întrebarea : „Cum aţi debutat în literatură?” pe care i-a adresat-o redactorul unei cunoscute reviste din vremea aceea, „Adevărul literar” - Eugen Botez a răspuns, tăcând mai întâi o destăinuire; în copilărie visa să ajungă poet şi în acest scop a scris versuri pe care însă a avut prudenţa să nu le încredinţeze tiparului. Debutul şi-l face în paginile ziarului „Munca” pe vremea când era elev în şcoala militară cu un articol intitulat:

„Să ne dumerească”, semnat nu cu adevăratul său nume, ci: Gh. Rot „lucrător croitoriu”.

Primul său volum intitulat „Jurnal de bord” pe care-l va republica cu unele modificări la cuprins în anul 1916 şi 1921 va fi semnat cu pseudonimul Jean Bart, luat după numele celebrului marinar francez Jean Bart care a trăit în a doua jumătate a secolului al XVII-lea.

De remarcat este faptul că nu trece cu vederea puternicele frământări ţărăneşti din jurul anului 1907, scriind cu această ocazie o interesantă nuvelă intitulată "Datorii uitate". Multe dintre ideile lui Jean Bart exprimate în diverse însemnări, schiţe, nuvele, vor apărea şi în romanul Europolis, care este o carte de un puternic realism. Intr-un interviu acordat cu prilejul apariţiei acestui volum, Jean Bart a răspuns la întrebarea: Ce este Europolis? afirmând: "E viaţa unui port. E un roman a cărui acţiune se desfăşoară la Sulina, unde am trăit multă vreme, fiind căpitan de port."

Viaţa mizeră pe care o duceau muncitorii din porturile noastre o cunoştea bine Jean Bart: „Sub ochii mei, zilnic se comitea cea mai odioasă speculă: exploatarea omului prin om. O idee chinuitoare mă apăsa veşnic cu durerea unei aspre mustrări şi uneori un sentiment de revoltă mă încorda. Oare nu eram şi eu părtaş la această mizerabilă jefuire a muncii omeneşti.”

El vorbeşte cu căldură despre socialismul din tinereţea sa, plin de avânt, dar neocolit de greşeli: "Nu se poate nega că a existat un socialism utopic, romantic, sentimental şi idealist pe care istoria nu trebuie să-l ignoreze, căci instinctiv atâtea suflete au simţit că socialismul este progresul este viitorul."

Drumul creaţiei lui Jean Bart este de la articolul de ziar şi reportaj la schiţă şi nuvelă, încheindu-se cu romanul Europolis. Păcat însă că firul vieţii sale s-a rupt prea devreme la 12 mai 1933 - moartea răpind un talentat scriitor în plina creaţie.

Pentru meritele sale (romanul: Europolis, Jurnal de bord, Cartea Dunării, nuvela Datorii uitate, schiţa: Amintiri din manevre, Trei dezertori, Prima dată, Cafeaua şefului, Majestatea sa bacşişul, Fără permis de export, etc) - în domeniul creaţiei literare, conducerea şcolii a hotărât ca şcoala noastră să poarte numele distinsului scriitor Eugeniu P. Botez (Jean Bart). Trebuie să remarcăm şi faptul că Jean Bart este prezent şi în Istoria literaturii române de la origini până în prezent a lui G.Călinescuîn care citim la pagina 676 următoarele: „Comandorul Eugeniu Botez (Burdujeni n. 28 noiembrie 1874 - fi. 12 mai 1933-) fiu al generalului Panait Botez, fu căsătorit întâi cu Maria Dumitrescu, apoi cu Maria Goldman. Marinar de Dunăre din oroare de mare, era în ultimii ani ai vieţii inspector general în Ministerul Sănătăţii.”

Articol redactat de: prof. Ioan Buzuleac

Serbarea de Craciun - 21 decembrie 2007

2008-02-10T23:10:00.011+02:00

Saptamana educatiei globale (II)

2008-02-06T11:53:00.008+02:00

Pe 30 ianuarie 2008, domnul profesor Florin Iroaie a convocat o noua sedinta cu elevii claselor a V- a A, a V- a B, a VI- a A, a VI- a B si a VII- a B in care a fost prezentat un filmulet educativ in ceea ce priveste incalzirea globala a Terrei, intitulat “Quo vadis? Pamantul incotro?” dupa care elevii au fost invitati sa participle la diferite discutii avand ca principala tema protejarea mediului inconjurator. Copiii au prezentat toate actiunile pe care le-au intreprins in decursul a trei luni (perioada noiembrie 2007- ianuarie 2008) pentru a mentine curatenia si ordinea in Scoala cu clasele I-VIII nr. 5 “Jean Bart” din Suceava.

Dupa ce ne-au fost prezentate, la modul general, cauzele si efectele incalzirii globale de catre eleva Diana Tanasa (clasa a VI- a B), modul in care acest fenomen influenteaza viata elevilor, dar si a profesorilor, au luat cuvantul urmatorii elevi: Luiza Murariu (clasa a V- a A), Ana-Maria Bichiu (clasa a V- a A), Ana-Maria Guranda (clasa a V- a B), Alexandru Ciornei (clasa a VI- a A), Valentina Soveja ( clasa a V- a A) si Andreea Beligan (clasa a VI- a B).

Cu aceasta ocazie s-au stabilit proiectele de viitor: mentinerea curateniei pe terenul de sport prin cumpararea si amplasarea unor cosuri de gunoi, plantarea de arbusti (in special ciresi) in spatial ce apartine scolii, curatarea arborilor de crengile uscate, concursul “Cea mai curata clasa” ce va fi organizat in fiecare saptamana (clasa castigatoare va primi un stegulet pe care elevii il vor aseza pe catedra) si curatenia in parcul “Sipote” (parcul amplasat langa Cetatea de Scaun a Sucevei).

Daca aceste proiecte vor prinde contur, vom vedea in urmatoarea sedinta pe care domnul profesor Florin Iroaie o va organiza in primavara acestui an. Pana atunci, Doamne-ajuta la pastrarea curateniei in fiecare clasa si mult spor in celelalte activitati propuse!

Va invit sa admirati cateva fotografii realizate la acest eveniment…

Articolul si fotografiile realizate de: prof. Oana Dima

Moş Ion Roată şi Unirea ( Ion Creanga)

2008-02-03T09:55:00.001+02:00

Daca vreti sa va aduceti aminte de anecdota pusa in scena de catre elevii Scolii cu clasele I-VIII nr. 5 "Jean Bart" din Suceava...

La 1857, pe când se ferbea Unirea în Iaşi, boierii moldoveni liberali, ca de-alde Costache Hurmuzachi, M. Kogălniceanu şi alţii, au găsit cu cale să cheme la Adunare şi câţiva ţărani fruntaşi, câte unul din fiecare judeţ, spre a lua şi ei parte la facerea acestui măreţ şi nobil act naţional. Cum au ajuns ţăranii în Iaşi, boierii au pus mână de la mână, de i-au ferchezuit frumos şi i-au îmbrăcat la fel, cu cheburi albe şi cuşme nouă, de se mirau ţăranii ce berechet i-a găsit. Apoi, se zice că i-ar fi dat pe sama unuia dintre boieri să le ţie cuvânt, ca să-i facă a înţelege scopul chemării lor la Iaşi.

— Oameni buni, ştiţi pentru ce sunteţi chemaţi aici, între noi? zise boierul cu blândeţă.

— Vom şti, cucoane, dacă ni-ţi spune, răspunse cu sfială un ţăran mai bătrân, scărpinându-se în cap.

— Apoi, iaca ce, oameni buni: de sute de ani, două ţări surori, creştine şi megieşe, Moldova noastră şi Valahia sau Ţara Muntenească, de care poate-ţi fi auzit vorbindu-se, se sfâşie şi se mănâncă între dânsele, spre cumplita urgie şi peire a neamului românesc. Ţări surori şi creştine, am zis, oameni buni; căci, precum ne închinăm noi, moldovenii, aşa se închină şi fraţii noştri din Valahia. Statura, vorba, hrana, îmbrăcămintea şi toate obiceiurile câte le avem noi le au întocmai şi fraţii noştri munteni. Ţări megieşe, am zis, oameni buni; căci numai pârăuaşul Milcov, ce trece pe la Focşani, le desparte. "Să-l secăm dar dintr-o sorbire" şi să facem sfânta Unire, adică înfrăţirea dorită de strămoşii noştri, pe care ei n-au putut s-o facă în împrejurările grele de pe atunci. Iaca, oameni buni, ce treabă creştinească şi frumoasă avem de făcut. Numai Dumnezeu să ne-ajute! Înţeles-aţi, vă rog, oameni buni, pentru ce v-am chemat? Şi dacă aveţi ceva de zis, nu vă sfiiţi; spuneţi verde, moldoveneşte, ca la nişte fraţi ce vă suntem; că de-aceea ne-am adunat aici, ca să ne luminăm unii pe alţii şi Dumnezeu să ne lumineze pe toţi cum a şti el mai bine!

— Înţelegem, cucoane, aşa a fi, răspunseră câţiva ţărani mai ruşinoşi; că, dă, nu-ţi şti dumnevoastră ce-i pe lume, noi, ţărănimea de la coarnele plugului, avem să ştim ce-i bine şi ce-i rău?...

— Ba eu, drept să vă spun, cucoane, n-am înţeles! cică zise cu îndrăzneală unul dintre ţărani, anume Ion Roată. Ş-apoi, chiar dacă ne-am pricepe şi noi la câte ceva, cine se mai uită în gura noastră? Vorba ceea, cucoane: "Ţăranul, când merge, tropăieşte, şi când vorbeşte, hodorogeşte", să ierte cinstită faţă dumnevoastră. Eu socot că treaba asta se putea face şi fără de noi; că, dă, noi ştim a învârti sapa, coasa şi secera, dar dumnevoastră învârtiţi condeiul şi, când vreţi, ştiţi a face din alb negru şi din negru alb... Dumnezeu v-a dăruit cu minte ca să ne povăţuiţi şi pe noi, prostimea...

— Ba nu, oameni buni; s-a trecut vremea aceea, pe când numai boierii făceau totul în ţara aceasta ş-o storceau după plac. Astăzi toţi, de la vlădică până la opincă, trebuie să luăm parte la nevoile şi la fericirea ţării. Muncă şi câştig, datorii şi drepturi pentru toţi deopotrivă.

Le spuse boierul apoi despre originea românilor, cum şi de cine au fost ei aduşi pe aceste locuri; despre suferinţele lor şi cum au ajuns a fi dezbinaţi şi împrăştiaţi prin alte ţări. Le dă el pilde câte şi mai multe: cu smocul de nuiele, cu taurii învrăjbiţi şi, în sfârşit, se sileşte bietul creştin din răsputeri a-i face să înţeleagă care sunt roadele binefăcătoare ale Unirii, aducându-le aminte că tot "pentru unirea tuturor" se roagă şi sfânta biserică, în toate zilele, mai bine de 1.850 de ani.

— Ei, oameni buni, cred că acuma aţi priceput!

— Priceput, cucoane, cât se poate de bine, răspunseră mai toţi. Dumnezeu să vă ajute la cele bune!

— Ba eu tot nu, cucoane, răspunse moşul Ion Roată.

— Dumnezeu să mă ierte, moş Ioane, dar dumneta, cum văd, eşti cam greu de cap; ia haidem în grădină, să vă fac a înţelege şi mai bine. Moş Ioane, vezi colo, în ogradă la mine, bolovanul cel mare?
— Îl vedem, cucoane.

— Ia fă bine şi adă-l ici, lângă mine, zise boierul, care şedea acum pe un jilţ în mijlocul ţăranilor.
— S-avem iertare, cucoane, n-om putea, că doar acolo-i greutate, nu şagă.
— Ia cearcă şi vezi.

Moş Roată se duce şi vrea să ridice bolovanul, dar nu poate.

— Ia du-te şi dumneta moş Vasile, şi dumneta, bade Ilie, şi dumneta, bade Pandelachi.

În sfârşit, se duc ei vro trei-patru ţărani, urnesc bolovanul din loc, îl ridică pe umere şi-l aduc lângă boier.

— Ei, oameni buni, vedeţi? S-a dus moş Ion şi n-a putut face treaba singur; dar când v-aţi mai dus câţiva într-ajutor, treaba s-a făcut cu uşurinţă, greutatea n-a mai fost aceeaşi. Povestea cântecului:

Unde-i unul nu-i putere,

La nevoi şi la durere;

Unde-s mulţi, puterea creşte,

Şi duşmanul nu sporeşte.

Aşa şi cu Unirea, oameni buni! Credeţi dumnevoastră că, de-a ajuta Dumnezeu a se uni Moldova cu Valahia avem să fim numai atâţia? Fraţii noştri din Transilvania, Bucovina, Basarabia şi cei de peste Dunărea, din Macedonia şi de prin alte părţi ale lumii, numai să ne vadă că trăim bine, şi ei se vor bucura şi ne vor iubi, de n-or mai îndrăzni duşmanii, în vecii vecilor, a se lega de români. D-apoi fraţii noştri de sânge: franţujii, italienii, spaniolii şi portughezii, ce aşteapt? La orice întâmplare, Doamne fereşte, stau gata să-şi verse sângele pentru noi... Unirea face puterea, oameni buni. Ei, acum cred c-aţi înţeles şi răsînţeles.

— Ba eu unul, să iertaţi dumnevoastră, cucoane, încă tot n-am înţeles, răspunde moş Roată.

— Cum se face asta, moş Ioane? Mai bine ce v-am tălmăcit, şi un copil putea să înţeleagă.

— Mai aşa, cucoane, răspunseră ceilalţi.

— Moş Ioane, zise acum boierul, cam tulburat de multă oboseală, ia spune dumneta, în legea dumitale, cum ai înţeles, cum n-ai înţeles, de când se face atâta vorbă; să auzim şi noi!

— Dă, cucoane, să nu vă fie cu supărare, dar de la vorbă şi până la faptă este mare deosebire... Dumnevoastră, ca fiecare boier, numai ne-aţi poruncit să aducem bolovanul, dar n-aţi pus umărul împreună cu noi la adus, cum ne spuneaţi dinioarea, că de-acum toţi au să ieie parte la sarcini: de la vlădică până la opincă. Bine-ar fi dac-ar fi aşa, cucoane, că la războiu înapoi şi la pomană năvală, parcă nu prea vine la socoteală... Iar de la bolovanul dumnevoastră am înţeles aşa: că până acum noi, ţăranii, am dus fiecare câte-o peatră mai mare sau mai mică pe umere; însă acum suntem chemaţi a purta împreună tot noi, opinca, o stâncă pe umerele noastre... Să dea Domnul, cucoane, să fie altfel, că mie unuia, nu mi-a părč rău.

La aceste vorbe, ţăranii ceilalţi au început a strânge din umere, a se uita lung unul la altul şi a zice:

— Ia, poate că şi Roată al nostru să aibă dreptate!...

Iar boierul, luându-i înainte cu glume, a înghiţit găluşca şi a tăcut molcum.

24 ianuarie 2008

2008-02-03T08:25:00.005+02:00

Pe 24 ianuarie 2008 s- au implinit 149 de ani de la unirea infaptuita de catre Alexandru Ioan Cuza, iar elevii Scolii cu clasele I-VIII nr. 5 “Jean Bart” din Suceava s- au pregatit sa serbeze intr- un mod cat se poate de frumos acest eveniment.

Istoria a prins contur in ochii acestor copii, iar personaje ca mos Ion Roata ne- au introdus in atmosfera anului 1859. Printre costumele populare, am zarit ici- colo cate un zambet si cate un strop de emotie, domnii profesori si doamnele profesoare au urmarit cu un viu interes sceneta pregatita de o parte din elevii claselor a V- a B, a VI- a B si a VII- a A.

Acest moment a fost urmat de un discurs emotionant sustinut de domnul profesor de istorie Ioan Buzuleac, in care au fost mentionate evenimentele cele mai importante prin care a trecut poporul roman, culminand cu momentul 1859 cand a fost infaptuita unirea Moldovei cu Tara Romaneasca in timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

Aceasta serbare (hai sa- ti zicem mica serbare) s- a incheiat cu un moment artistic; elevii ce fac parte din corul Scolii cu clasele I-VIII nr. 5 “Jean Bart” ne- au incantat cu doua cantece patriotice, mana in mana, copiii s- au unit “in cuget si- n simtiri” (“Pe- al nostru steag e scris unire”) si ne- au facut sa ne simtim mandri ca suntem romani… parca si acum se aud rasunand versurile din “Hora Unirii”:

“Hai să dăm mâna cu mâna
Cei cu inima româna,
Sa- nvârtim hora frăţiei
Pe pământul României!”

Fotografiile vorbesc de la sine…

Articolul si fotografiile realizate de: prof. Oana Dima

Puterea cuvantului eminescian

2008-01-26T13:41:00.001+02:00

Pe 15 ianuarie 2008, pentru a sarbatori 158 de ani de la nasterea marelui poet national, Mihai Eminescu, elevii claselor a VI-a si a VII-a au organizat impreuna cu profesorii coordonatori o expozitie de carte eminesciana. Au fost expuse numeroase volume de poezii si de proza, editii diferite, antologii, miros de nou, miros de vechi, flori de tei, toata aceasta activitate desfasurandu-se pe muzica cu versuri eminesciene... "Sara pe deal", "Somnoroase pasarele", "Floare albastra", "La mijloc de codru des", "Atat de frageda...", "Departe sunt de tine", "Si daca...", "De ce nu-mi vii...", "O, ramai", "Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie"...

Elevii clasei a V- a s-au intrecut in ale desenului, creatiile lor prinzand viata in ochii profesorilor si a tuturor celor care iubesc frumosul. Ziua de 15 ianuarie a fost mareata, copiii l-au simtit in ganduri, inima, cuvinte si in culoare pe marele nostru poet national, Mihai Eminescu... uitandu- ne la aceste fotografii ne dam seama ca Eminescu este in continuare viu in constiinta noastra, in constiinta copiilor de la Scoala cu clasele I-VIII nr. 5 "Jean Bart" din Suceava. Va invit sa simtiti emotiile noastre...

Articolul si fotografiile realizate de: prof. Oana Dima

Serbarea de Craciun

2008-01-25T10:23:00.001+02:00

Parada mosilor de Craciun

2008-01-04T12:20:00.000+02:00

Mai multe fotografii de la Scoala cu clasele I-VIII Jean Bart, Suceava gasiti aici!

Fotografii realizate de prof. Oana Dima

Despre parada mosilor de Craciun ...

2008-01-04T12:08:00.000+02:00

Zilele trecute, mai precis pe 20 decembrie, a avut loc un eveniment in premiera in orasul Suceava ... Parada Mosilor de Craciun (peste 100 de copii imbracati in Craciunei si Craciunite)! Ideea de baza nu ne apartine, ea a fost "furata" de la polonezi; doamna inspector, aflandu- se intr- o scurta vizita in orasul Cracovia a ramas puternic impresionata de o parada a mosilor de Craciun si s-a gandit ca ar fi bine ca acest eveniment sa prinda contur si in Romania si anume in orasul Suceava. Zis si facut! Profesorii coordonatori de la diferite scoli si licee (personal, nu mi s-a parut corect ca elevii de liceu sa concureze cu cei din clasele a V-a si a VI- a) trebuiau sa-si inscrie grupul de Mosi de Craciun si de Craciunite la Inspectoratul Judetean Suceava dupa care, pe 20 decembrie, urma parada propriu-zisa pe strazile din Suceava si concursul din aula Universitatii "Stefan cel Mare".

Totul a inceput la Inspectoratul Scolar unde s-au adunat toti Mosii si toate Craciunitele, dupa care, dupa cateva momente extraordinare de colinde si uraturi sustinute de grupul de colindători „Muguraşul” de la Şcoala cu clasele I-VIII, nr. 1 din Suceava, colindătorii de la Grupul Şcolar „Andronic Motrescu” din Rădăuţi şi colindătorii din Ciumârna, copiii au pornit- o pe jos spre Prefectura Municipiului Suceava. Masinile claxonau, batranii radeau de ei si bebelusii se uitau tare ciudat la ei, mai-mai sa izbucneasca in plans! Mosii nostri impreuna cu ale lor Craciunite erau in culmea fericirii, erau punctul (sau mai bine zis pata) de atractie al (a) acestui oras, mai deunazi uitat de soarta ... La Prefectura ei au primit din partea prefectului Orest Onofrei o diploma de excelenta ... "Diploma de excelenta acordata cu ocazia Sarbatorii Craciunului, pentru cea mai mare densitate de Mosi Craciun pe metrul patrat, din Bucovina" si dupa acest moment, directia Primaria Sucevei! Aici ei au fost intampinati de domnul primar Ion Lungu care le-a oferit micutilor cadouri care de care mai gustoase ... si mai racoritoare. Dupa ce Mosii si Craciunitele au iesit din Primarie ii vedeai pe toti cu dozele de Coca-Cola in manute, rupti de sete si firesc de oboseala, ca a fost drum lung pana la domn' primar...

A urmat concursul propriu zis (in aula universitatii) in care Mosii si Craciunitele trebuiau sa-si prezinte costumatiile, sa-si faca urarile pentru anul ce vine- 2008 si transmita publicului diferite mesaje satirice pentru anul ce indata- indata se termina- 2007! Momente frumoase, unele penibile, dar care au incitat spectatorii la un ras fantastic si molipsitor chiar si pentru cei care au gresit ... ziua pentru mine a fost una exceptionala cu toate ca a fost foarte grea! Am supravietuit cu brio!

... si ce credeti? Craciuneii de la noi de la scoala au luat ceva? Firesc ... cele mai frumoase costume (locul al II-lea) si cel mai frumos dans (locul I). Bravo lor ca au muncit foarte mult pentru acest spectacol si alaturi de ei si profesorii coordonatori! Am fost alaturi de ei pana in ultimul moment chiar daca imi tremura mana pe aparatul de fotografiat ... in acele clipe eram un copil ce trebuia sa urce pe scena si sa dea tot ce are mai bun din el! Sper sa nu se cunoasca la fotografii, daca da, sper sa-mi iertati emotiile!

In concluzie, sa ne vedem cu bine si la anu' si la cat mai multi Mosi si Craciunite ca a fost ceva magnific in Suceava! Pastrez gustul dulce al amintirii si imaginea plina de fericire a copiilor!

Semnat: profesor Oana Dima

1 Decembrie 2007

2007-12-06T16:22:00.001+02:00

Ziua de 1 Decembrie, ziua nationala a Romaniei, a fost sarbatorita cu mult bun simt in Scoala "Jean Bart" din Suceava. Va invit sa simtiti prin intermediul fotografiilor emotiile elevilor si ale profesorilor ... imaginile vorbesc de la sine!

Doamna Director-Viorica Manastireanu, domnul profesor de istorie- Ioan Buzuleac, domnisoara profesoara de muzica- Mirabela Micliuc, domnisoarele profesoare de limba si literatura romana- Mihaela Minican si Claudia Achitei

O parte din elevii clasei a V-a B: Cristina Prisacariu, Claudia Balan si Bianca Semeniuc

O parte din elevii clasei a VI-a B: Daniela Sferdoschi, Alexandra Tanasa, Sorina Tanasa, Roxana Rusnac, Andreea Beligan, Ana-Maria Ciornei, Ionut Sava, Emilian Boiciuc si Sebastian Aciocanesei (VII A)

Fotografie de grup

Instantaneu: Daniela Sferdoschi (VI B)

Articolul si fotografiile realizate de prof. Oana Dima

Un Halloween memorabil

2007-11-04T21:27:00.003+02:00

Sărbătoarea Halloween-ului a devenit un eveniment global odată cu revoluţia media. Elevii de la Şcoala cu clasele I-VIII „Jean Bart” Suceava şi-au adunat tot entuziasmul şi talentul pentru a crea o atmosferă autentică de Halloween. În ce măsură au reuşit, lăsăm la latitudinea voastră: aruncaţi o privire la galeria foto „Halloween” să vedeţi cum au interpretat elevii noştri semnificaţiile Halloween-ului.

Serbarea a început cu o scenetă despre o întâmplare închipuită din ajunul Halloween-ului, când toate vrăjitoarele, stafiile, toţi vampirii şi toate fiinţele asemenea şi-au pierdut puterile.

Sceneta povesteşte de fapt despre felul în care magia dispare încet din lumea noastră modernă, încercând să explice cum şi datorită căror motive Halloween-ul îşi aşterne încă farmecul: parţial, desigur, prin globalizare - dar mai ales graţie semnificaţiilor sale bine înrădăcinate în mentalitatea euro-americană de astăzi.

Vrăjitoarele greşesc la incantaţiile de început ale nopţilor de Halloween, şi răpesc prin asta puterile malefice ale vampirilor. Începe o scurtă dispută, iar umanitatea e pe cale să-şi piardă binemeritata porţie de sperieturi şi frici de Halloween. Pentru a restabili echilibrul Universului, lumea duhurilor caută soluţii noi pentru probleme vechi de când lumea: cum să descânte o vrajă.

Sceneta se sfârşeşte cu un descântec în care toată lumea se întreabă (împreună, desigur, cu audienţa): „..trăim, sau am murit demult?”

Imaginile din galerie sunt însoţite de fragmente din scenetă. De fapt cele mai multe dintre ele înfăţişează actorii înainte şi după punerea în scenă, deoarece fotografiile realizate în timpul scenetei nu erau suficient de elocvente.

Sperăm că vă va fi pe plac

galeria noastră.

Dacă aveţi comentarii

despre ilustraţiile acestui eveniment,

aşteptăm cu dragă inimă să le postaţi

– ne veţi ajuta astfel ca data viitoare

să ne prezentăm mai bine.

A Halloween to Remember

2007-11-02T21:24:00.003+02:00

The Halloween celebration has become global ever since the media revolution. The students from our elementary "Jean Bart" Suceava school put together all their enthousiasm and talent to create a genuine Halloween atmosphere. If they succeeded or not - we leave it all to you: just take a look at the photos within the "Halloween" galery and see how our students interpreted what the Halloween means to them.

The show began with a little sketch about something that supposedly happened on the Halloween eve, when all the witches, ghosts, vampires and their keens partially lost their powers.

Actually the sketch tells about the magic that gradually vanishes from our modern world, and tries to explain how and why Halloween still unfolds its charm: partially, indeed, through globalization, - but almost entirely, gratia its deep-rooted significances that can be traced in the current euro-american basic mentality.

The witches misspell the Halloween commence chants, and vanish the vampires' malefic powers. A short quarrel starts, and the humanity almost looses its well-diserved shots of scare and Halloween rush. To reestablish the ballace of our Universe, the undead world beings try to find new sollutions to old problems: how to change a bad spell with a good one.

The sketch ends with a chant in which all ask thewmselves (and the audience too): "..are we living, or dead?"

The pictures in the Halloween gallery are twinned with fragments of the sketch. In fact, most of them figure actors before and after their acting, as the pictures taken during the performance were not epic enough.

So we hope you'll enjoy

our Halloween gallery.

If you have comments upon it,

please feel free to post them

- and thus you will help us

improve our performances and photo posts.